ȚARIGRĂDEÁN, -Ă, țarigrădeni, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Care aparține Țarigradului, privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad. 2. S. m. Locuitor al Țarigradului. [Var.: țărigrădeán, -ă adj., s. m.] – Țarigrad (n. pr. = Constantinopol) + suf. -ean. Vezi definitia »

IORTOMÁN, -Ă, adj. v. ortoman. Vezi definitia »

AURELIAN (Lucius Domitius Aurelianus), împărat roman (270-275). Sub presiunea goților și a dacilor liberi, a dispus retragerea armatei și administrației romane din Dacia. A restabilit autoritatea Imp. Roman în Orient (273) și în Galia (274). Vezi definitia »

BĂCÁN¹ s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam. Vezi definitia »

CARNIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al triasicului superior din regiunile alpine. (< fr. carnien) Vezi definitia »