Definita cuvantului brăcinar
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brăcinar
TRAFALGÁR s. n. covoraș cu subiecte orientale naive. (< Trafalgar, n.pr.) Vezi definitia »
TABELÁR, -Ă adj. (Despre liste, situații etc.) Care are forma unui tabel. ♦ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr. tabellaire]. Vezi definitia »
CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn1 + suf. -ar. Vezi definitia »
FRACȚIONÁR, -Ă adj. (mat.) care conține o fracție; de forma unei fracții. ♦ număr ~ = număr format dintr-un întreg și o fracție. (< fr. fractionnaire) Vezi definitia »
UNILINIÁR, -Ă adj. 1. care urmează o linie unică. 2. (despre sistemul de filiație și organizare socială) care ține seamă doar de una din ascendențe, matriliniară sau patriliniară. (< fr. unilinéaire) Vezi definitia »