Definita cuvantului zăpor
zăpór (-oáre), s. n. – 1. Dezgheț, viitură, avalanșă. – 2. Barieră de gheață în rîurile navigabile. Sl. zaporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 229; Conev 81), cf. bg. zapor „dig”, rus. zapor „oprire”, mag. zápor „viitură”. – Der. zăpori, vb. (a inunda). Aceleiași rădăcini sl. îi aparține
zăpri, vb. refl. (a suferi de retenție de urină), din sl. zaprĕti „a închide”, der. zăpreală, s. f. (retenție); cf. zăpreti, vb. (a reține; a speria), sec. XVI, înv., din același vb. sl., der. zăpreștenie, s. f. (detenție), din sl. zaprĕštenije.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăpor
PAVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la pavaje. [< pava + -tor]. Vezi definitia »
FEROFÓSFOR s. n. aliaj cu fosfor, ca adaos la turnarea fontelor cenușii. (< fr. ferrophosphore) Vezi definitia »
COADMINISTRÁTOR s. m. cel care administrează împreună cu alții. (< fr. coadministrateur) Vezi definitia »
MONSENIÓR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare, cardinalilor și altor prelați; persoană care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur. Vezi definitia »
PRONATÓR adj., s. m. (mușchi) care permite mișcarea de pronație. (< fr. pronateur) Vezi definitia »