Definita cuvantului zăpor
zăpór (-oáre), s. n. – 1. Dezgheț, viitură, avalanșă. – 2. Barieră de gheață în rîurile navigabile. Sl. zaporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 229; Conev 81), cf. bg. zapor „dig”, rus. zapor „oprire”, mag. zápor „viitură”. – Der. zăpori, vb. (a inunda). Aceleiași rădăcini sl. îi aparține
zăpri, vb. refl. (a suferi de retenție de urină), din sl. zaprĕti „a închide”, der. zăpreală, s. f. (retenție); cf. zăpreti, vb. (a reține; a speria), sec. XVI, înv., din același vb. sl., der. zăpreștenie, s. f. (detenție), din sl. zaprĕštenije.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăpor
CANOTÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică canotajul; canotier. (< fr. canoteur) Vezi definitia »
ALCOR, astru de mărimea a cincea, din constelația Ursa Mare. Satelit al stelei Mizar. Vezi definitia »
OZONIZATÓR, ozonizatoare, s. n. Aparat pentru transformarea aerului în ozon. – Ozoniza + suf. -tor. Vezi definitia »
DELIMITATÓR, -OÁRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. – Delimita + suf. -tor. Vezi definitia »
TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor. Vezi definitia »