Definita cuvantului zător
zătór (-oáre), s. n. – Țîță întărită a scroafei. – Var. zătorci, f. pl. Sb., cr. zatore (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). În Banat și Olt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zător
BELFEGOR (în „Vechiul Testament”), divinitate moabită a Soarelui. Vezi definitia »
APRECIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care apreciază. (< fr. apréciateur) Vezi definitia »
precugetătór, precugetătoáre, adj. (înv.) care precugetă, care gândește dinainte totul. Vezi definitia »
SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător. Vezi definitia »
ECRAZÓR s.n. Instrument chirurgical format din două ramuri care se pot strânge, strivind între ele o porțiune de organ. [< fr. écraseur]. Vezi definitia »