MOD s.n. 1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦ Mod de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc și obțin bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății și care reprezintă unitatea dintre forțele de producție și relațiile de producție. 2. (Gram.) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socotește acțiunea verbului. ♦ (Despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) De mod = care are sensul sau funcția de a arăta modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și de cantitatea judecăților componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus]. Vezi definitia »

FENACÓD s. m. mamifer fosil, de mărimea unui câine, strămoș al erbivorelor imparicopitate. (< lat. phenacodus) Vezi definitia »

IOD² s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod]. Vezi definitia »

PARÓD s. n. 1. primul cântec al corului în tragedia greacă, intonat la intrarea în orchestră (1). 2. fiecare dintre intrările orchestrei dintr-un teatru grec. (< it. parodo, fr., gr. parodos) Vezi definitia »

TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos) Vezi definitia »