Definita cuvantului zîrnă
zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zîrnă
TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias) Vezi definitia »
NEGUSTOREÁSĂ, negustorese, s. f. Femeie care se ocupă cu comerțul (particular); soție de negustor; negustoriță. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoreásă s. f.] – Negustor + suf. -easă. Vezi definitia »
PSEUDOMETÁFORĂ, pseudometafore, s. f. Falsă metaforă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + metaforă. Vezi definitia »
MUCINÓZĂ s.f. (Med.) Boală caracterizată prin infiltrarea mucinei în țesuturi. [< fr. mucinose]. Vezi definitia »
CRINOLÍNĂ s. f. fustă lungă și largă în formă de clopot, susținută de arcuri subțiri, la modă în secolul trecut; malacof. (< fr. crinoline) Vezi definitia »