GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »

hodílă s.f. (reg.) obiect mare care te împiedică, de care mereu te lovești; hahaloi. Vezi definitia »

TROMBOPLASTÍNĂ, tromboplastine, s. f. Trombochinază. – Din fr. thromboplastine. Vezi definitia »

HOÁNTĂ, hoante, s. f. V. hoancă. Vezi definitia »

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină]. Vezi definitia »