CĂPITĂNEÁSĂ, căpitănese, s. f. Soție de căpitan (1). – Căpitan + suf. -easă. Vezi definitia »

OLFACTRÓNICĂ s.f. Disciplină care are ca obiect elaborarea unei tehnici instrumentale sensibile pentru identificarea lucrurilor și a oamenilor după mirosul lor caracteristic. [Gen. -iei. / cf. engl. olfactotronics] Vezi definitia »

șopârlă, șopârle s. f. 1. urzeală, intrigă. 2. vorbă cu subînțeles. 3. cârpă de spălat dușumelele. 4. viclenie. 5. minciună, păcăleală. Vezi definitia »

ATEROMATÓZĂ s.f. Prezența în număr mare a plăcilor de aterom în pereții arterelor. [< fr. athéromatose]. Vezi definitia »

PANDÓRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, care se folosea mai ales în sec. XVI-XVII. [< fr. pandore, lat. pandura, gr. pandoura]. Vezi definitia »