DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie. Vezi definitia »

cfituí, cfituiésc, vb. IV (reg.) a (se) achita. Vezi definitia »

ETUÍ, etuiuri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [Pr.: -e-tüi] – Din fr. étui. Vezi definitia »

țuțuí, țuțuíuri, s.n. (reg.) 1. țugui, vârf, pisc. 2. moț de păr. 3. cucui. Vezi definitia »

șurluí, șurluiesc și șurlui, v. IV (reg.) 1. (despre vase, dușumele) a curăța frecând cu nisip, cu o perie etc. 2. (fig.; despre persoane) a mustra. 3. (în forma șurui) a zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit. 4. (în forma șurui) a merge târând încălțămintea. 5. (despre roțile unui vehicul) a împiedica. 6. (despre un teren cultivat cu viță de vie) a prăși a doua oară. 7. (despre un teren cultivat cu porumb; în forma șirăli) a prăși cu prășitoarea. Vezi definitia »