Definita cuvantului contenire
CONTENÍRE, conteniri, s. f. Acțiunea de a conteni și rezultatul ei; sfârșit, încetare. ◊ Loc. adv. Fără contenire = neîncetat, mereu. – V. conteni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contenire
UMILÍRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – V. umili. Vezi definitia »
STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. 2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (Înv.) Caznă, chin, suferință. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate. 2. (Înv.) Colecție. – Strâns2 + suf. -oare. Vezi definitia »
STEREOOBSERVÁRE s.f. Observare stereoscopică. [< stereo- + observare]. Vezi definitia »
DUBLÁRE, dublări, s. f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. – V. dubla. Vezi definitia »
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona. Vezi definitia »