JARGÓN s.n. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesiuni etc., cu o sferă de circulație îngustă, care are fond principal de cuvinte și o structură gramaticală proprie. [< fr. jargon]. Vezi definitia »

trigón, trigoáne, s.f. (înv.) triunghi. Vezi definitia »

ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon) Vezi definitia »

BETÓN s. n. amestec de pietriș, nisip, cu un liant și apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă. (< fr. béton) Vezi definitia »

DIAFÓN s. n. (mar.) aparat de producere a semnalelor acustice pentru ceață cu ajutorul aerului comprimat. (< engl., fr. diaphon) Vezi definitia »