LÍFTĂ, lifte, s. f. 1. Termen injurios dat în trecut de românii ortodocși popoarelor de altă religie; p. ext. termen de ocară dat cotropitorilor. 2. Termen depreciativ pentru un om rău, câinos sau, p. ext. pentru un animal rău. – Din sl. Litva „Lituania”. Vezi definitia »

stéblă (-le), s. f. – 1. Lujer. – 2. Ramură. – 3. Mănunchi. Sl. stĭblije, stĭblo (Cihac, II, 365; Conev 50; Pușcariu, Dacor., VIII, 113). Vezi definitia »

MÓRVĂ s.f. Boală contagioasă (la cai), care se manifestă prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; (pop.) răpciugă. [< fr. morve]. Vezi definitia »

VUVUZÉLĂ, vuvuzele, s.f. Trompetă de aproximativ 1 metru lungime folosită pe stadioanele din Africa de Sud de către suporteri în timpul meciurilor de fotbal. Originea numelui este în continuare disputată. În limba Zulu înseamnă „a face zgomot” — de la „vuvu” —, iar în argou provine de la cuvântul „duș”. Vezi definitia »

SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose. Vezi definitia »