ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Vezi definitia »

șúșcuri s.n. pl. (reg.) crengi, vreascuri (aduse de ape). Vezi definitia »

pârgărí, pers. 3 sg. pârgăréște, vb. IV (reg.) a nu munci, a lenevi, a bate coturile. Vezi definitia »

cu capul în nori expr. distrat, neatent. Vezi definitia »

ZÂMBRÍ, zâmbrésc, vb. IV. Tranz. 1. A râvni, a jindui. 2. A amenința, a-și arăta colții. (cf. zâmbi) Vezi definitia »