CRACMÉNT s.n. (Med.) Senzație auditivă sau palpatorie de crepitație. [< fr. craquement]. Vezi definitia »

CURÉNT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzată de o diferență de temperatură și de presiune. 2. Curs al apei, mișcare a lichidelor în direcția pantei lor. ◊ Curent marin = mișcare care antrenează mase mari de apă din masa oceanelor și a mărilor. 3. (Fiz.) Sarcină electrică în mișcare. 4. (Mar.) Parâmă ce trece printr-un sistem de scripeți cu care se ridică bărcile. [< fr. courant]. Vezi definitia »

TONÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care tună, tunător. [< fr. tonnant, lat. tonnans]. Vezi definitia »

argínt s. n. – 1. Metal prețios de culoare albă strălucitoare. – 2. Argintărie, obiecte de argint. – 3 (S. m.) Monedă de argint. – Argint-viu, mercur. – Mr. arzint, răzint, istr. arzint. Lat. argentum (Pușcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640; DAR); cf. alb. ërgënd, it. argento, v. prov., fr., cat. argent, v. sp. argento. Pl. arginți se folosește numai cu sensul 3. Numele de mercur apare încă în lat. argentum vivum, cf. it. argento vivo, v. fr. argent vif (fr. vif argent), v. sp. argent bivo (Castro, RFE, 1921, p. 17). Der. arginta, vb.; argintar, s. m., care poate fi de formație internă (Pușcariu 117; REW 638, și DAR îl derivă din lat. argentarius, cf. it. argentaio, fr. argentier, cat. argenter, sp. argentero); argintărie, s. f. (argint bătut; argintărie; tacîmuri de argint); argintăriță, s. f. (plantă chenopodiacee, Potentilla anserina); arginteală, s. f. (argintare); arginti, vb.; argințică, s. f. (arbust, Dryas octopetala); argintiu, adj.; argintos, adj. (argintiu); argintui, vb. Vezi definitia »

REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent. Vezi definitia »