TĂLPÚȚĂ, tălpuțe, s. f. Tălpiță. – Talpă + suf. -uță. Vezi definitia »

HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală. Vezi definitia »

RAFÁLĂ s. f. 1. intensificare bruscă și de scurtă durată a vântului. 2. serie continuă de focuri trase de o armă automată. (< fr. rafale) Vezi definitia »

cúcă (cúci), s. f. – Culme izolată și golașă, stîncă. Probabil cuvînt identic cu ciucă, ce are același sens; pentru alterarea fonetismului, cf. ciocan – cocean, ciocîrlă – cocîrlă, etc. Ar putea fi și formație regresivă, plecînd de la cucui 2, sau cel puțin formă influențată de acest ultim cuvînt. Este puțin probabilă der. directă din lat. cucullus (REW 2359). După Pascu, Beiträge, 9, din bg. kuka. Pentru DAR, ar putea fi cucă „femela cucului”, datorită izolării și singurătății ei, ipoteză destul de ciudată, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciucă, dar preferă să plece de la lat. *cucca. Vezi definitia »

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Nume dat unui șir de alianțe militare încheiate în trecut de unele state imperialiste în scopuri anexioniste sau în vederea menținerii subjugării propriului lor popor. – Fr. entante. Vezi definitia »