coșar, coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei. Vezi definitia »

VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar. Vezi definitia »

JĂLBÁR s. m. v. jelbar. Vezi definitia »

CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire. Vezi definitia »

șchiopár, șchiopáre, s.n. (reg.) fiecare dintre cei patru căpriori mai scurți de la colțurile acoperișului casei. Vezi definitia »