Definita cuvantului contestație
CONTESTÁȚIE, contestații, s. f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective. – Din fr. contestation, lat. contestatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contestație
ZOOTEHNÍE s. f. știință care studiază creșterea, îmbunătățirea speciilor și exploatarea animalelor domestice. (< fr. zootechnie) Vezi definitia »
BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie]. Vezi definitia »
TIREOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a tiroidei, premergătoare traheotomiei. (< fr. thyréotomie) Vezi definitia »
PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊ Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution. Vezi definitia »
OLFACTOMETRÍE s. f. determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. (< fr. olfactométrie) Vezi definitia »