ceáșcă (céști), s. f. – Vas mic cu gura largă, servind la băut. – Megl. cașcă. Pol. czaszka, din sl. čaša „vas” (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. čas(k)a, alb. tsatskë, ngr. τσάσϰα. – Der. ceașnic, s. m. (paharnic), din sl. čašinikŭ. Vezi definitia »

SFÂRÂIÁLĂ, sfârâieli, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Sfârâi + suf. -eală. Vezi definitia »

ALVEOLÍTĂ s.f. Proces inflamator la o alveolă dentară. [< fr. alvéolite]. Vezi definitia »

NERVÚRĂ s.f. 1. Fiecare dintre vinișoarele de pe suprafața unei frunze prin care circulă seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care împart aripa unei insecte în mai multe părți, formând o rețea. ♦ Bară metalică sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Ieșitură pe suprafața unei piese, care îi mărește rezistența. ♦ Grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului. 4. Mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 5. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure]. Vezi definitia »

EVANESCÉNȚĂ, evanescențe, s. f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence. Vezi definitia »