TELEFÓN s.n. 1. Telecomunicație constând în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< fr. téléphone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet]. Vezi definitia »

BION (probabil sec. 2 î. Hr.), poet bucolic grec. Imitator al lui Teocrit („Cîntec funebru în cinstea lui Adonis”). Vezi definitia »

TEXTOFÓN s. n. aparat telefonic pentru surzi, constând în imprimarea cu degetele pe claviatura aparatului telefonic, automat a textului mesajului. (< engl. textofon) Vezi definitia »

TRIPTÓN s. n. abioseston. (< fr. tripton) Vezi definitia »

JARGÓN s.n. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesiuni etc., cu o sferă de circulație îngustă, care are fond principal de cuvinte și o structură gramaticală proprie. [< fr. jargon]. Vezi definitia »