Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte Vezi definitia »
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule. Vezi definitia »
a ieși la aeriseală expr. (intl. ) a ieși la furat. Vezi definitia »
DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg. și fam.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. – Din rus. droga. Vezi definitia »
FOSFATÁZĂ s. f. enzimă capabilă să hidrolizeze și să precipite sărurile organice ale acidului fosforic. (< fr. phosphatase) Vezi definitia »