Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme Vezi definitia »
NUVÉLĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella) Vezi definitia »
ROUȘOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui rouă. [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
PIUITÚRĂ, piuituri, s. f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (1). 2. Sunet subțire, ascuțit; piuit (2), piuială, țiuitură. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tură. Vezi definitia »
GRENÁDĂ s.f. 1. Proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada (1), folosit în atletica ușoară la probele de aruncare. [Var. granată, grenată s.f. / < fr. grenade, cf. lat. grenatus – umplut cu material granulos]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z