GLÉNĂ s.f. (Anat.) Cavitate articulară, puțin adâncă, a unui os. [< fr. glène]. Vezi definitia »

LEZÉNĂ s.f. Element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de susținere, acoperire sau decorare. ♦ Pilastru plat și îngust pe fața unui zid și care nu are bază sau capitel. [< fr. lésène]. Vezi definitia »

jeándră s.f. (reg.) zeamă de post cu felii de mămăligă prăjite. Vezi definitia »

bóșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16. Vezi definitia »

GĂLEÁTĂ, găleți, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torențial. 2. Veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri. 3. Dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române. – Lat. galleta. Vezi definitia »