CLOROPENÍE s. f. hipocloremie. (< fr. chloropénie) Vezi definitia »

IDIOLALÍE s. f. formă de dislalie caracterizată printr-un limbaj confuz și neinteligibil. (< engl. idiolalia) Vezi definitia »

dólie (dólii), s. f. – 1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi). Vezi definitia »

IZOMERÍE s. f. Proprietate a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a avea însușiri diferite, datorită modului diferit de așezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie. Vezi definitia »

HIPEROREXÍE s.f. (Med.) Bulimie. [Gen. -iei. / < fr. hyperorexie, cf. gr. hyper – peste, orexis – apetit]. Vezi definitia »