SUBNORMÁLĂ s.f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. [< sub- + normală, după fr. sous-normale]. Vezi definitia »

cocârjă, cocârje s. f. (intl.) persoană naivă. Vezi definitia »

MUSCÚLĂ s.f. Mașină de război care facilita apropierea de ziduri, protejând totodată de săgeți, de pietre etc. [< fr. muscule]. Vezi definitia »

CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena. Vezi definitia »

teleică, teleici s. f. (pop.) 1. femeie care-și pierde vremea cu bârfe. 2. femeie ușuratică / stricată. Vezi definitia »