CEÁFĂ, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – Cf. alb. čafë. Vezi definitia »

ULTRAMICROBALÁNȚĂ s. f. microbalanță pentru cântăriri cu o precizie sub 0,01 mg. (< ultra- + microbalanță) Vezi definitia »

ÁSCĂ, asce, s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Din fr. asque. Vezi definitia »

nodătúră, nodătúri, s.f. (reg.) 1. încheietură, articulație. 2. loc unde se încheie, se leagă doi căpriori. Vezi definitia »

LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande. Vezi definitia »