COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation. Vezi definitia »

RADIONAVIGÁȚIE s. f. navigație care folosește procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigație radio. (< fr. radionavigation) Vezi definitia »

SIFILOGRAFÍE s.f. v. sifiligrafie. Vezi definitia »

GONALGÍE s.f. (Med.) Durere în genunchi. [Gen. -iei. / < fr. gonalgie, cf. gr. gony – genunchi, algos – durere]. Vezi definitia »

ESTROGENOTERAPÍE s. f. tratament cu estrogen. (< fr. oestrogénothérapie) Vezi definitia »