CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc. Vezi definitia »

sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic. Vezi definitia »

necărturăréț, necărturăréți. s.m. (înv.) necărturar. Vezi definitia »

VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. Vezi definitia »

orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel). Vezi definitia »