bénga (fam.) (în expr. a-l lua ~) s. m. Vezi definitia »

DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare. Vezi definitia »

îndovigá, îndovíg, vb. I (reg., înv.) a îndoi, a încovoia. Vezi definitia »

VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). Vezi definitia »

OBLIGÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) îndatora. ♦ A da sau a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. 2. tr. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. oblíg. / < lat. obligare, cf. fr. obliger]. Vezi definitia »