ghemotocí, ghemotocésc, vb. IV (pop.) a cocoloși, a glomoti, a mototoli. Vezi definitia »

atúnci adv. – 1. În momentul acela (uz temporal). – 2. În acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumțea, megl. tunțea, istr. (a)tunț. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). În lat. tîrzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compară atunceși, adv. (înv., în momentul acela). Vezi definitia »

otâncí, otâncésc, vb. IV (pop.) a ușura, a da la o parte. Vezi definitia »

bogáci (-ce), s. n. – Biscuit, pesmet. – Var. bogace, pogace, (Bucov.) pohace. Mr. bugace, megl. pugace, istr. pogace. Este cuvînt intrat probabil în rom. pe căi diferite, din it. focaccia. Cf., pe de o parte, tc. boǵaça, ngr. μπογάτσα, și pe de altă parte bg., sb. pogača, mag. pogácsa. Vezi definitia »

tângăcí, tângăcésc, vb. IV (reg.) a șovăi, a se opune. Vezi definitia »