tanc (táncuri), s. n. – 1. Rezervor. – 2. Car de luptă. Fr. (engl.) tank. – Der. tanchist, s. m. (militar într-o unitate de tancuri). Vezi definitia »

parânc (= părâng) s. m. (pl. parânci) Vezi definitia »

CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

cronc interj. – Imită croncănitul corbului sau ciorii. Creație expresivă cf. cîrc, crau. – Der. cronc, s. m. (Maram., corb); croncan, s. m. (corb; vultur), cf. bg. krokon „corb”; croncăni, vb. (a scoate sunete caracteristice ciorii, corbului), cf. gr. ϰρώζω, ϰράζω, lat. crocare, crocitare, alb. krakaris; croncăneală (var. croncănit, croncănitură), s. f. (sunet caracteristic ciorii, corbului); croncănitor, adj. (care croncăne). Vezi definitia »

preaadấnc, -ă, adj. (înv.) foarte temeinic sau profund. Vezi definitia »