țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială. Vezi definitia »

pișteálă, piștéli, s.f. (înv. și reg.) 1. curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, țâșnire. 2. mlaștină, smârc; băltoacă. Vezi definitia »

DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »

INVESTITÚRĂ s.f. v. învestitură. Vezi definitia »

RADIODERMÍTĂ s. f. dermită cauzată de iradieri cu raze X sau de substanțe radioactive. (< fr. radiodermite) Vezi definitia »