scatólcă (-ci), s. f. – 1. Ladă, cufăraș. – 2. Palmă puternică. – Var. scatoalcă, Mold. scatulcă. It. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui șcatulă, s. f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »

PIGEONOGRÁMĂ s. f. obiect de corespondență transportat cu ajutorul porumbeilor. (cf. fr. pigeon, porumbel) Vezi definitia »

BACILÓZĂ s. f. tuberculoză. (< fr. bacillose) Vezi definitia »

NEUROLÍZĂ s. f. distrugere a țesutului nervos. (< fr. neurolyse) Vezi definitia »

TARÁȘCĂ, tarăști, s. f. Pește de culoare neagră, asemănător cu caracuda. Vezi definitia »