SUPRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. ◊ construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții superioare a unei nave, unde sunt amplasate încăperile de locuit și de navigație etc. 2. totalitatea ideilor, a teoriilor și a concepțiilor cu caracter ideologic dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, generate de baza economică, pe care o reflectă. (după fr., engl. superstructure) Vezi definitia »

MATROÁNĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it. matrona, fr. matrone) Vezi definitia »

SCLEROCHERATÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a scleroticii și a corneei. [< fr. sclérokératite]. Vezi definitia »

JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante]. Vezi definitia »

BIOGRÚPĂ s. f. număr de plante și animale naturalizate și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural. (< fr. biogroupe) Vezi definitia »