Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
CONTEMPLATÍV, -Ă adj. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător. ◊ care se limitează să contemple, fără vreun scop practic. (< fr. contemplatif, lat. contemplativus) Vezi definitia »
ARBUSTÍV, -Ă adj. (Despre vegetație) Cu caractere de arbust; constituit din arbuști. [< fr. arbustif]. Vezi definitia »
pătimív, -ă, adj. (înv.; despre diateze, conjugări, forme verbale) pasiv. Vezi definitia »
CONTENTÍV, -Ă adj. (med.) care menține poziția corectă a unui organ. (< fr. contentif) Vezi definitia »
diminutiv al lui „minte” Vezi definitia »