Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
INSTINCTÍV, -Ă adj. 1. instinctual. 2. (și adv.) făcut din instinct. (< fr. instinctif) Vezi definitia »
ACUMULATÍV, -Ă, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. – Din fr. accumulatif. Vezi definitia »
LAUDATÍV, -Ă adj. Care laudă. [Pron. la-u-. / cf. fr. laudatif]. Vezi definitia »
INCITATÍV, -Ă adj. incitant. (< fr. incitatif) Vezi definitia »
OBSTRUCTÍV, -Ă adj. Care poate cauza o obstrucție; obstruant. [< fr. obstructif]. Vezi definitia »