INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații) Care informează asupra propriului corp, în special asupra activității organelor viscerale. [Cf. fr. intéroceptif]. Vezi definitia »

RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif) Vezi definitia »

VEGETATÍV, -Ă adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe și părți ale plantelor, exceptând organele de reproducere sexuală. ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo]. Vezi definitia »

EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ Organ executiv = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și întreg aparatul administrativ, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. Vezi definitia »

INVOLUTÍV, -Ă adj. Cu caracter de involuție. [< fr. involutif]. Vezi definitia »