NAZARÉENI s. m. pl. 1. denumire dată de evrei primilor creștini. 2. adepți ai unei secte de fanatici creștini din Ungaria și SUA. 3. grup de pictori germani instalați la Roma la începutul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni. (< fr. nazaréens) Vezi definitia »

CARBONI- elem. carb(o)-. Vezi definitia »

ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. Vezi definitia »

jocní, jocnésc, vb. IV (reg.) a cădea la pământ. Vezi definitia »

BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A povesti lucruri fantastice, mincinoase; a scorni, a născoci. – Din basn (= basm). Vezi definitia »