táler (-re), s. n. – 1. Farfurie de lemn, castron, tavă. – 2. Platou, disc de balanță. – 3. Piesă de protecție cu diverse utilizări. – Var. talger. Mr. talir. It. tagliere sau germ. Teller (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 399; REW 8542), cf. pol. talerz, rut. talir, ngr. ταλέρι, sb. taljer (› Trans., tăer(iu), Olt. taer), sb. tanjir (› Banat tăneriu). Var. talger nu a fost explicată. Vezi definitia »

AMILOBACTÉR s. m. bacterie anaerobă care atacă amidonul, zahărul și celuloza, producând acidul butiric. (< fr. amylobacter) Vezi definitia »

ATELIÉR s.n. 1. Loc, încăpere, local înzestrat cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. Încăpere de lucru a unui pictor, a unui sculptor, a unui fotograf etc. [Pron. -li-er. / < fr. atelier]. Vezi definitia »

AUTOCAROSIÉR, autocarosieri, s. m. Muncitor specialist care construiește caroserii (de automobile). [Pr.: -si-er] – Din auto² + carosier. Vezi definitia »

AURIFÉR, -Ă, auriferi, -e, adj. (Despre terenuri, râuri etc.) Care conține aur. [Pr.: a-u-] – Fr. aurifère (lat. lit. aurifer). Vezi definitia »