Definita cuvantului eocen
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. î. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eocen
ANTIDIABETOGÉN, -Ă adj. care se opune apariției diabetului. (< anti- + diabetogen) Vezi definitia »
ALOPRÉN s. n. cauciuc clorurat. (< germ. Allopren) Vezi definitia »
GLUTÉN s.n. Amestec de proteine, obținut din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. [< fr. gluten]. Vezi definitia »
IZOCARÉN, -Ă adj. (Despre volumele unei nave scufundate în apă) Care sunt egale, dar de forme diferite. [Var. isocaren, -ă adj. / < fr. isocarène]. Vezi definitia »
CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène. Vezi definitia »