MANSÁRDĂ s.f. Ultimul etaj al unei case, așezat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. [< fr. mansarde, cf. Mansard, arhitect francez]. Vezi definitia »

pielcelúșă, pielcelúșe, s.f. (reg.) pielicică. Vezi definitia »

EPIGLOTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamația epiglotei. [< fr. épiglottite]. Vezi definitia »

MERINDEÁȚĂ, merindețe, s. f. (Reg.) Merindare. – Merinde + suf. -eață. Vezi definitia »

IZODÍNĂ s. f. linie care unește, pe un plan, totalitatea punctelor cu aceeași rezistență a solului la penetrare, la arat etc. (< fr. isodyne) Vezi definitia »