AZEACIUÍ, azeaciuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zeciui. (din zeciui) Vezi definitia »

pălătuí¹, pălătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva. Vezi definitia »

PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. Vezi definitia »

vitruí, vitruiésc, vb. IV (reg.) a slei, a epuiza. Vezi definitia »

utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »