LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor. Vezi definitia »

corditor, corditori s. m. (obs.) 1. amant. 2. bărbat afemeiat. Vezi definitia »

TURBOVENTILATÓR s. n. agregat dintr-un ventilator și o turbină care îl antrenează, pentru realizarea tirajului forțat la locomotiva cu aburi. (< fr. turboventilateur) Vezi definitia »

COMPOSTÓR s. n. aparat cu litere sau cifre interșanjabile cu care se marchează, se datează documente. ◊ dispozitiv pentru perforat bilete în vehiculele cu autotaxare. (< fr. composteur) Vezi definitia »

ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor. Vezi definitia »