riólț s. m. – Reliefare, strălucire. It. rialzo, probabil prin intermediar germ. și rus. Nu sîntem siguri de glosare, fiindcă acest cuvînt nu apare în nici un dicționar. Se folosește în Mold., cf. Iorga: înaintea oglinzii de riolț. Vezi definitia »

preaîndrăznéț, -eáță, adj. (înv.) foarte cutezător, extrem de temerar. Vezi definitia »

TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc³. – Toc³ + suf. -uleț. Vezi definitia »

CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț. Vezi definitia »

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț. Vezi definitia »