ACTINÓN s. n. Izotop al radonului, obținut prin dezintegrarea actiniului. – Din fr. actinon. Vezi definitia »

ȘABLÓN s.n. 1. Model după care se execută un obiect. 2. Ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual. 3. Formulă stereotipă, clișeu verbal. Vezi definitia »

SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muștiuc și clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone) Vezi definitia »

PLANCTÓN s. n. totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere în pătura superficială a apelor. ♦ ~ atmosferic = amsamblul particulelor solide și lichide în suspensie în atmosferă. (< fr. plancton) Vezi definitia »

plocón (plocoáne), s. n. – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi. – Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Var. înv. poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb. poklon. – Der. ploconi, vb. refl. (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din sl. po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, s. f. (aplecare, ploconire). Vezi definitia »