ierlíu, ierlíe, adj. (reg., înv.) indigen, pământean. Vezi definitia »

IMPÉRIU s. n. 1. stat monarhic condus de un împărat. 2. teritoriu, stat dominant și regiunile cotropite de acesta. 3. sub ~l... = sub stăpânirea..., sub influență..., determinat de... (< lat. imperium) Vezi definitia »

samaragíu, samaragíi, s.n. (înv.) 1. persoană care confecționa și vindea samare; sămărar. 2. soldat conducător de samare. Vezi definitia »

chiolhaníu, chiolhaníi, s.m. (înv.) om șiret, ceapcân. Vezi definitia »

INDÍCIU s.n. Semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru; semn, particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen sau un fapt. [Pron. -ciu. / < lat. indicium]. Vezi definitia »