MULTIPLICITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi multiplu; număr considerabil, mulțime. 2. (Mat.) Faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. [Cf. fr. multiplicité, lat. multiplicitas]. Vezi definitia »

IMOBILITÁTE s. f. stare de nemișcare, de fixitate, de neclintire. (< fr. immobilité, lat. immobilitas) Vezi definitia »

parte de propozitie flexibila care se refera la obiecte fiinte sau fenomene ale naturii Vezi definitia »

Calitate, care presupune faptul de a te transpune in situatia altei persoane Vezi definitia »

OVALITÁTE s.f. Însușirea de a fi oval [Cf. fr. ovalité]. Vezi definitia »