EXTERNÍST s. m. 1. medic specialist în boli externe. 2. bolnav aflat în tratament ambulatoriu. (< germ. Externist) Vezi definitia »

MACHETÍST, -Ă s. m. f. cel care concepe și execută machete. (< fr. maquettiste) Vezi definitia »

PERSONALÍST, -Ă I. adj. care manifestă personalism (1). II. adj., s. m. f. (adept) al personalismului (2). (< fr. personnaliste) Vezi definitia »

DIDACTICÍST, -Ă adj. cu un ton exagerat didactic, profesional. (după it. didatticisto) Vezi definitia »

LEGÍST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste) Vezi definitia »