CATEXIE s. f. (În psihanaliză) Învestirea unui obiect, persoană, idee sau act cu o semnificație emoțională pozitivă sau negativă, ceea ce în plan comportamental se manifestă ca atracție și, respectiv, ca respingere. Vezi definitia »

obîrșíe (-íi), s. f. – 1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”. Vezi definitia »

AMIOSTAZÍE s. f. tremur muscular. (< fr. amyostasie) Vezi definitia »

COLEDOCECTOMÍE s. f. ablațiune a coledocului. (< fr. cholédoquectomie) Vezi definitia »

CROMATOPSÍE s.f. (Med.) Capacitate de a percepe distinct culorile. [Gen. -iei. / < fr. chromatopsie, gr. chroma – culoare, opsis – vedere]. Vezi definitia »