TEI, (1) tei, s.m., și (2, rar) teie s.n. 1. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe-gălbui melifere, puternic parfumate, întrebuințate în medicină; crește în păduri sau cultivat pe străzi și în parcuri (Tilia platyphyllos) 2. (La sg. cu sens colectiv sau, rar, la pl.) Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frînghii, rogojini. Vezi definitia »

crușéi, crușéi, s.m. (reg.) 1. plantă denumită crușin (v.). 2. părul-ciutei, salbă-moale, spinul-cerbului, verigoriu. Vezi definitia »

sinferéi s.m. pl. (reg.) garoafă. Vezi definitia »

AGHEILA EI ~, localit. în N Libiei, pe litoralul G. Sidra al M. Mediterane. Scena mai multor lupte între trupele britanice și cele germane, soldate cu înfrîngerea lui Rommel (23 ian. 1942). Vezi definitia »

ANDREI (sec. 17-18), zugrav român. A lucrat la mănăstirile Hurezi, Polovragi ș.a. Exponennt al stilului brîncovenesc. Vezi definitia »